Pippin deschise ochii somnoros.Daca ar stii el cate griji isi facusera prietenii lui pentru el.Dupa el insa nu se intamplase nimic ciudat ca si cum s-ar fi trezit de dimineata.Hainele lui erau aproape uscate.Nu se trezi cu nimi un fel de dureri.Ceilalti nedumeriti si incredibil de uimiti se holbau la Pippin ca la o fantoma.Cine ar fi putut rezista asa mult sub apa?Pippin isi indrepta privirea spre piciorul lui.Dupa cum o va face mai tarziu vom observa ca acesta nu reuseste sa se spele si negreala ramane acolo ca un strat de piele.Si mai ciudat era faptul ca acum Pippin schiopata.Dar in scurt timp isi va reveni.Negru insa va ramane acolo mereu.Dupa toate evenimentele atat de ciudate cei 3 se hotarasera sa paraseasca cat mai repede padurea aceea.
Merry il ajuta pe Pippin sa mearga(acum fiind-ui foarte greu).La iesirea din padure Sam se opri si se uita spre cer.Parca auzi ceva.Privind vazu o pasare alba cu penele ca roua diminetii care isi lua zborul spre noi meleaguri.Parca Sam o mai vazuse
odata.Ba nu...o ma auzise odata.Ea era deci motivul pentru ca nu respectase o dorinta absurda a razbunarii si nu isi parasi prietenii la greu.Privi cateva clipe, insipa, si desi totul era foarte ciudat fata i se lumina si zambi.De ce oare?Cine ar mai zambi in acele momente?Pai...el.
Timpul trecea repede si fara peripetii pentru cei 3.Pippin putea merge si apropape alerga desi tot negru ii ramasese piciorul.Merry ii spusese in gluma ca oricum era cel mai norocos hobbit ca a scapat macar cu atat, desi mult timp cei 3 isi pusesera intrebarea...ce s-o fi intmplat cu adevarat sub apa?Dar stiti cu e hobbitul...cand nu gaseste explicatie la eva lasa balta proiectul.Deci.... ca sa nu se mai streseze hobbiti hotarasera sa nu mai deschida acest subiect.Zilele treceau halucinant de repede.Relieful era mereu acelasi.Campie.Si atat.Parca ar fi mers in cerc.Dar niciodata nu vedeau capatul.Capatul insemnand o faramita de civilizatie.Dupa ce mai tinea minte Sam din calatoria trecuta trebuiau sa deie dintr-un moment in altul de Calea Verde sau mai numit Drumul de Miazazi-Miazanoapte.Dar tot ce vedeau era o nemarginita campie.Acum ar fi fost incantati sa deie de vreun copac.Arsita devenea foarte sacaitoare.In cele din urma dupa cateva zile de mers lung dadusera de un han.Sincer, cam saracacios si pustiu dar la cat de obositi erau hobbiti nu mai conta.Mancarea a fost cred cea mai proasta pe care o mancasera.Paturile, sa nu mai vorbim despre asta.Dar asta e viata.Nicioadata nu dormisera mai cu grija.In sufletul fiecaruia ardea amintirea aceia groaznica despre ziua aceia cand au mers poate la un han la fel ca acesta si daca nu ar fi fost Aragorn ar fi fost injunghiati de duhurile inelelor.Dar nu acum era vremea sa se intample asta.Hangiul era un om foarte ursuz si nu scoase nici macar un cuvant catre Sam Pippin si Merry.Deci hobbiti erau foarte incantati cand a venit momentul sa plece mai departe:
-Mai avem mult?ingaa Pippin cand incepu sa se intunece.
-Mergem de dimineata cred ca ar trebui sa ne oprim.aproba Merry.
-Bine.Haideti sa facem un popas.
Cand Sam declara asta cei trei hobbiti erau la marginea padurii Forochel.Ironic nu-i asa.Aici i-am lasat si pe vechi nostri prieteni Aragorn, Gimli, si Legolas.I-am lasat intr-un moment critic.In mijlocul mortii.Sa aflam ce s-a mai intamplat cu ei.S-au sa vedem cum sa ii salvam.
