Cred ca ar fi de prisos sa va explic cum s-a simtit Sam in acel moment.Ara ca voi relata doar
intamplarile.Cu cateva minute mai tarziu Marry si Pippin il scoasera pe Sam dintre darapanaturi.Nu se mai putea face nimic.Si Reka si Timmy fusesera gasiti de Merry printre darapanaturi.Insa nu in viata.Iii ingropara pe toti 3 inainte ca Sam sa se trezeasca.E ra batran de acum si inima lui rezistase deja prea mult.Totul era distrus in jur, ca si cum o mare de intuneric ar fi inghitit totul.Cei trei avusesera un soc cand vazusera ca absolut toata lumea in afara de ei fusese dusa spre pieire.Zile intregi si-au plans hobbiti rudele si satul si le-au facut inmormantari simple la suprafata din ce au mai gasit insa nu s-a mai auzit vreodata in Comitat sa se verse atatea lacrimi vreodata.Sam se simtea mult prea rau pentru ca eu sa va pot descrie.Nu cred ca mai mancase de cateva zile
bune.Se si gandise sa-si ia zilele.Si cine il oprise?Vorbele lui Marry si rugamintile lui Pippin?Nici pomeneala!Era sticla de la Galabriel:"Lumina care ramane aprinsa atunci cand toate celelalte lumini sunt stinse in jurul tau".Asta ii dadu puterea sa treaca peste.Trecusera saptamani si proviziile se terminasera.Toate crecoltele fusesera distruse si nimic nu se mai putea planta.Flamanzi si tristi hobbiti ajunsera in cele din urma sa se intrebe de ce venisera creaturile acelea in satul lor.Nu le veni a crede cand Pippin, nestiutor puse intrebarea ce se afla in mintile tuturor si care ii facu sa se cutremure:"Nu crdeti ca, s-o fi intors din morti Sauron?..."
In seara aceia Sam se comportase ciudat.Bine... mai ciudat ca de obicei.De aceasta data manca pe saturate si manca de parca de asta depindea el.Nu vorbi mai deloc.Si se duse devreme la culcare.Asta il puse pe ganduri pe Merry.Asa ca se hotara sa il urmareasca de va face vreo miscare gresita.Tarziu in noapte cand Sam considera ca ceilalti au adormit se ridica din culcus si tiptil o lua printre tufisuri.Merry sari ca ars si il trezi pe
Pippin.Se luara dupa el.Mersera tot mersera, dar Sam nu se oprea ba chiar incepea sa alerge.Spre surprinderea lor era tare vioi si alerga ca un iepure.De aceea Merry si Pippin ramasesera in urma.Vazand ca se indeparteaza prea tare de sat incepura sa il strige.Insa erau prea departe.La un moment dat nici macar nu il mai vazusera.Incepura sa se alarmeze.Era trecut de miezul noptii ei erau singuri in intuneric .In scurt timp aparusera multi copaci imprejurul lor si realizara ca ajunsera intr-o padure deasa.Mersera ei ore intregi pana cand isi pierdusera speranta si se hotarara sa faca cale intoarsa si sa spere ca lui Sam ii vor veni mintile in cap si sa vina acasa.Si fix asta ar fi facut daca nu ar fi auzit un strigat intre tufisuri.:
-S-a auzit ceva!
-Nu am auzit nimic.
-Vino!
Si ce credeti dragi cititori ca era dupa tufisuri.Bineinteles Sam.Evident.Dar cine s-ar fi asteptat ca acesta sa fie zarit doar de la brau in sus.Restul parea scufundat in pamant.
_Sam!striga Pippin ca din gura de sarpe.Primul lucru care il trazni era poate ca pe Sam il inghitea pamantul si aspectul noptii amplifica spaima.
-Scoateti-ma de aici!striga Sam cu jumatate de glas.
-Asta patesti daca pleci pe furis.spuse Merry dupa ce ii dadu un capat de bat sa se tina de el.
Cu mari eforturi cei doi reusira sa il scoata din noroi si nisip.Pareau a fi nisipuri miscatoare doar ca cele din Comitat te inghiteau mult mai repede si singur nu izbuteai niciodata sa iesi.Multe cantece au fost spuse pe seama asta ca:"De-i cadea in mlastini infometate/Numai un prieten poate sa te mai scape/De De te prinde singur singur/Nu te mai intorci la sigur!".
Dupa ce il scoase primul lucru pe care il facu Merry a fost sa ii traga o palma:
-Ce te-a apucat?Tu crezi ca noi nu suferim?Si tu vrei sa ne faci sa suferim si din cauza ta?!Sam intelege baiete am pierdut prea multi ca sa mai suportam inca una.
Sam ramase tacut Nu stia ce sa spuna.
-Dar pana la urma unde vroiai sa pleci?se baga si Pippin in discutie.
-Sa ma razbun.Si oricat de mult ati incerca sa ma opriti tot am sa plec!
