Capitolul 7 of 1

Intrasera in padure.Cerul ne se mai zarea decat in cioburi printre ramurile copacilor.Intunericul padurii invaluia totul.Umbrele se furisau in noapte si nu te lasau nici o clipa linistit.Sunetul vantului baga in tine o spaima de gheata.Lupii urlau nebuni insa departe , abia soptit.Dar erau acolo si asteptau.Departe de acest loc se afla culcusul lui Arbore-Barbos desi in aceasi padure.Dar o padure prea mare.Nimeni nu umbla prin partile astea.Se spunea ca aici isi pierdusera entii ent-soatele.Nevestele lor.Din acel timp nici un ent nu mai calca pe aici.Se spunea ca erau creaturi mult mai feroce decat lupii.Fiare care stiu atat de bine sa se ascunda in umbra cat stiu si sa atace.
Luna statea domoala pe bolta.Imprastiind un farmec de mister.Legolas facea de straja.Ceilalti dormeau.Sau trebuiau sa doarma.Dar cine ar fi putut dormi in acel loc.In noptile intunecoase Legolas se oferea sa faca de straja fiind ca avea ochii mai ageri.Era nelinistit.Exact ca ceilalti.Astepta ceva.Insa nu stia ce.Privea luna cu incordare.De ce?Nu-si putea raspunde.Si nu era singurul.Si Aragorn si Gimli stateau incordati , parca asteptand o avalansa care nu stiau cand va sosi dar care erau siguri ca se va intampla.Intr-un final Gimli adormi.Il urma si Aragorn.Legolas ramasese de paza.Era ceva la padurea aceea ce i se parea necurat.De obicei intr-un codru era linistit se simtea ca acasa.Acum nu.
Deodata se ridica.Statuse intr-un copac.Sari fara zgomot si ramase atent.Toate simturile ii erau active.Primul gand fusese sa ii trezeasca si pe ceilalti.Dar nu o facu.Ramase la fel de incordat.Isi luase arcul.De ce ar fi indreptat o sageata spre negura doar el stia.Trebuia sa traga.Ochise insa nu stiu ce.Vru sa traga.Insa chiar dinainte de peste tot aparsera umbre.Il inconjurau.Umbre.Nu se vedea mai mult prin desisuri.Miscarile erau rapide si fara zgomot.Forma...intai de nedeslusit apoi se zarea un varf de sageata din fiecare colt.Cine erau ce erau nu-si putea explica.Nu trase.Stia ca nu avea nici o sansa.Erau multi.Daca ar fi tras intr-o parte din partea opusa ar fi iesit alta care l-ar fi nimerit.Desi totul se misca pe silentios Aragorn se trezi.Se ridica in picioare buimac dar in alerta.Gimli il urma.Ii veni sa strige dar Legolas il opri.Erau prizonieri.Asta se vedea de la o posta.Tot ieseau umbre din negura.Incontinuu.Sa fi spus ceva nu puteau.Oricum ar fi stiut ca e de prisos.Inaintand cei trei au putut observa ceva din oamenii padurii.Purtau mantii verzi cum se obisnuia in partile codrului.Acest lucru era foarte bun la camulflaj.Si glugile erau trase peste cap.Fata,imposibil de zarit.Insa Gimli se mai linisti cand vazu mainile care tineau spre ei niste sageti ascutite.Erau albe cu piele si unghii.Insemna ca nu erau cine stie ce dihanii cazute din cer pe care nu le vazuse nimeni vreodata.
Negru.Bizar.Totul era se invaluit intr-un negru bizar , visator , incontrolabil.Era ca un somn.Un somn care nu putea fi oprit.
Aragorn se trezi cel dintai.Unde?Nu-si putea explica.Ochii ii erau impaienjeniti.Se ridica si vazu ca nu se mai aflau afara in padure.Era o incapere.Una intunecoasa si neprimitoare.Peretii erau scrijeliti.Nu erau ferestre.Usa(daca putea fi numita usa)avea bare dure din fier.Spatiile dintre ele erau foarte stramte.Inauntru plutea un miros de mucegai.Aragorn se duse la "usa".Dupa aceasta se vdea un coridor.Parea un fel de temnita.Gimli si Legolas se trezira si ei.Pareau uimiti si derutati.Observasera ca le fusesera luate armele.Toate.Ferestre nu existau sa se uite macar pe unde sunt.Daca mai sunt in padure.Dupa ce incercasera de mai multe ori sa priveasca prin scobiturile usii se dadura batuti.Asteptara.Insa le parea insuportabil.Dar ce puteau sa faca.De discutat discutau putin si nu despre lucruri serioase fiind ca se putea sa fie ascultati.Timpul statea parca in loc.Aragorn era in picioare sprijinit de perete cu capul plecat.Scufundat in ganduri.Gimli isi rezervase un sfert de camera in care se invartea.Zgomotul pasilor grei era deranjant insa nimeni nu ii reprosa nimic.Legolas se asezase intr-un colt.Parca privea pe o fereastra.Una care nu exista,imaginara.
Deodata se auzi zgomot de pasi.Insa nu de cei facuti de Gimli.Pasi nu la fel de grei insa hotarati si mandri.Coborau pe o scara.Se apropiau.Aragorn se ridica si se duse la usa.In dreptul usii aparu cineva bizar.Avea gluga trasa peste ochi.Tinea in mana un arc si in spate avea o tolba cu sageti.Dar isi descoperi chipul.Trasaturile ii erau dure ,severe dar nu exprimau rautate.Buclele negre se scufundau peste ochi.Ochii ii erau de un verde intens:
-Cine esti?intreba nerabdator Gimli.
-Nu am dreptul sa va vorbesc.Veti comunica ce veti dori regelui.
-Caleb ,haide,nu putem intarzia.se auzi o voce infundata si un nou ins cam cu aceleasi trasaturi aparu in fata usii.
Tot drumul pana la rege nu putea fi numit decat o escorta.Pentru ce?Ce facusera rau?Ce lege incalcasera?Intrebari din acestea le fluturau in cap insa nu le gasisera raspunsul.Erau de asemenea cum era datina legati la ochi.Mergeau pe bajbaite.Aerul era la fel de greu de respirat ca in temnita.