Aragorn statea sprijinit de o stanca si medita.Vantul sufla cu putere.Merry si Pippin discutau in liniste.De fapt...Merry il tot intreba pe Pippin banalitati pentru a se asigura ca mai poate raspunde.Ciudat, gasisera ceva ce semana cu o pestera.Dar parca fusese facuta de mana omului.E asa frumos sa ai si munte si mare la distanta de doar cativa km.Dar nu e asa placut cand esti ingropat in zapada.Deci eroii nostri nu puteau sa faca altceva decat sa intre si sa incerce sa faca un foc.Cand intrara isi dadura seama ca mai fusesera oameni aici.Si cat noroc avusera gasind chiar inauntrul pesterii lemne aduse de altii acolo.Lemne uscate, numai bune pentru foc.Cati oameni mai incercasera sa gaseasca colierul inaintea lor si dasera gres?
Cea ce stim este ca focul ii facu bine lui
Pippin.Il mai intrema.Acum putea chiar vorbi si ridica in
picioare.Se puse pe ganduri cand observa ca negrul ce ii acoperea laba piciorului odata era acum pana la genunchi.Dupa cateva ore subit si fara nici un avertisment Aragorn se
ridica.Il chema pe Legolas cu care iesi pana afara.Peste minute bune se intoarse si nu spuse nimic dar, fara Legolas:
-Unde-i elful?intreba Gimli.
-Pregateste salvarea lui Sam.
Aceasta replica ce incheia orice discutie prin simpla-ui accent nu avu darul sa-l lamureasca pe Gimli:
-Si cand se va intoarce?
-Poate dimineata.
Acest "poate" il enerva si mai tare pe
Gimli.Se simtea exclus.Niciodata nu stia ce plan are Aragorn si desi trebuia sa recunoasca ca ieseau intotdeauna Gimli credea ca ar fi de folos mai mult sa stie si el din timp.Doar...nu venise degeaba in aceasta calatorie!Peste noapte gandurile acestea se intetisera.Vroia sa faca si el ceva, sa ajute si el odata.Dar daca Aragorn avea un motiv pentru care nu il trimise.Poate nu e bun la ceva!
Nu trebuia sa se gandeasca la asta.Acest gand, ca mandrul gnom sa nu poata face ceva il revolta la culme.Asta ii intari gandul de a merge pe urmele lui Legolas si sa vada daca poate face si el ceva.Asa ca, taras-grapis, Gimli se strecura afara din pestera.Chiar cand dadu sa iasa o voce il opri:
-Unde pleci prietene asa pe furis?
Era Aragorn.Uneori il ingrozea pe gnom!Cum stia toate si cum avea el mereu ceva pregatit!
-Pai...Aragorn..Cum sa-ti zic, am vrut sa vad daca il pot ajuta pe Legolas la ceva.Sigur are nevoie si de mine ca sa-i pazesc spatele!
Aragorn zambi:
-Chiar vroiam sa te rog sa te duci cu Legolas!Nu stica nicioadata 2!
-Atunci de ce nu mai rugat?
-Era o problema...credeam ca va fi mai mult nevoie de tine aici dar...lasa.M-am inselat.Du-te!Sigur e mai multa nevoie de tine acolo.Presimt ceva.
-Sigur?
-Dute.
Aragorn il urmari cu privirea pe Gimli cum fugea prin zapada.Parea incruntat:
-Sigur ceva nu e bine...
