Capitolul 4 of 1

Gimli si Legolas se hotarara sa se infatiseze inaintea regelui.La fel ca altii care doreau sa afle ce se intampla.Nu il mai vazusera pe Aragorn de mult timp.In fata castelului se adunase multa lume.Pe treptele sale erau Regele Aragorn Arwen si Celeborn.Pareau intunecati de griji si regrete.Aragorn primea multimea agitata.Ochii lui ii cuprindeau pe toti.Aceasi ochi negri intelepti si ganditori.Legolas si Gimli se amestecasera prin multime.Se pare ca Regele avea sa vorbeasca:
-Paremi-se ca toti ati aflat vestile.Galabriel a ramas fara lantul ei elfic.Un nou dusman s-a aratat la orizont.Norii ce i-am crezut pe veci senini iata-i acum scot dusmanosi si nesinceri securea razboiului.Aici in Valceaua Despicata vom lupta impreuna caci multi sunt elfi si multi sufera.Vom primi ajutor si din partea Rohanului.Acum raul abia clocoteste.Mai e pana va erupe.Trebuie sa il oprim curand pana nu va ajunge de neoprit.Acesta vrea doar razbunare.Sangele lui Sauron ii curge prin vene.I-am aflat si pozitia.Acesta se afla in Golful Inghetat Forochel.La Nord-Vest de Comitat.Usor ne-ar fi sa plecam iute spre el acum cand nu are inca o armata stabila sa-l infrangem si sa readucem pacea insa ne va costa daca atacam.Prin intermediul oglinzii lui Elendil care a ajuns o jucarie in mrejele sale sau doar un mic portal a capatat lantul lui Galabriel.De vom ataca acesta il va face farame.Trebuie sa trimitem pe cineva care sa se ascunda in umbre si care sa recapete lantul acesteia.Abia apoi vom putea ataca.
Aragorn spusese totul cam prea direct.Nu-i statea in fire.Vorbea repede si foarte la obiect.Daduse putine detalii.Insa toti intelesera cu precizie situatia.Dar nimeni nu se oferi.Aragorn ceruse barbati sa se ascunda in umbra si sa recapete lantul elfic.Desi raul era nou toti auzisera zvonuri ingrozitoare despre regatul lui Senegal.Despre ce maceli se facusera prin zona acea care se raspandise aproape de hobbiti(fiinte cunoscute sau mai putincunoscute de locuitori).Era mai infricosator si mai bine pazit decat castelul lui Sauron.O adevarata fortareata.Folosea aceleasi masinarii ca ale lui Saruman.Facea totul cam ca Sauron insa parca mai rapid si eficient.Desi nu avea inca o armata stabila pentru atac totusi fortareata era foarte bine pazita.Nu putea intra nici macar o raza de soare pe acel taram inghetat.Partea cea mai rea era ca castelul lui Senegal era asezat in capatul Tarii Zapezilor.Era mult de mers.Si cei care incercasera pana acum nu izbutisera pentru ca frigul acela necurat ii cuprindea ca o ceata ametitoare si neinteleasa a mortii inainte sa apuce sa zareasca fortareata.
Gimli si Legolas ascultasera cu sufletul la gura discursul lui Aragorn.Fiecare era adancit in gandurile lui.Gimli se gandea ce-o face in acest timp Galabriel.Cum s-o mai simti?Chiar asa rau cum parea dupa zvonurile de afara?
Legolas era adancit in cu totul alte ganduri.Zarindu-i privirea, Gimli ii spuse:
-Stiu la ce te gandesti prietene elf,dar nu te mai gandi.Noi ne-am jucat rolul cu multi ani in urma.Timpul a trecut peste noi.Desi la tine nu se vede eu am observat.Razboiul asta nu ne mai apartine.
Legolas se uita cu mirare la el.Aproape cu dojana:
-Prietene Gimli,spui ca acest razboi nu mai e de noi.Atunci spune-mi cum de noi stam in timp ce camaratul nostru si Regele de acum Aragorn porneste inaintea razboiului?Pentru el nu s-a terminat?Asa se pare insa lui nu-i pasa.Si inca ceva, unde e viteazul care imi vorbea cu atata maiestrie despre bunatatea si blandetea domnitei Galabriel?Si care ma punea sa-i povestesc toate lucrurile de pe lume despre ea.Gimli tu ai acasa intr-un cub de cristal o suvita din parul ei.Acum o lasi la greu?Acum cand sufera nu mai are nici o valoare pentru tine?Poate tu nu faci parte din acest razboi din cauza semintiiei tale insa toti elfii fie ei batrani sau tineri trebuie sa participe.Prietene,tu ne-ai lasa la greu?
Gimli privi in pamant.Se simtea rusinat ca spusese asta.Voi sa ridice ochii si sa-si priveasca prietenul dar cand o facuse acesta nu mai era acolo.
Aragorn privea descurajat multimea.Privea prin inimile lor.Fie ei oameni sau elfi toti erau cuprinsi de frica.Ar fi vrut sa plece el dar nu putea.Trebuia sa pazeasca un regat.
Pleca capul.Arwen il privi.Se simti neputincioasa.Din fundul multimi o voce elfica striga:
-Ma duc eu!Contati pe arcul meu.
Aragorn ridica privirea. Recunoscu vocea.Nici nu credea ca este aici. Multimea il ascunse atat de bine.Legolas facu un pas in fata .Gimli dandusi mai bine seama rosti:
-Si pe securea mea.
Parca ar fi rostit din nou acele cuvinte sacre care ii duse pe cei noua din Fratia Inelului in atatea obstacole de nepatruns.
De abia acum ii vedea Aragorn. Dupa asa mult timp.Legolas nu se shimbase(specific elfilor) dar fruntea ii era intunecata de ganduri si fata era parca mai palida decat de obicei.Gimli se mai inaltase cu cativa centimetri.Si barba se mai deschise la culoare.Insa avea aceiasi ochi blanzi si macinatori de orci.
-Ca in vremurile bune...ca in vremurile bune...