Capitolul 3 of 1

Gimli ,gnomul si Legolas ,elful se intorceau din padurile Fangornului.Acestia ramasera credinciosi fagaduielii pe care o facusera cand plecasera din codrii lui Arborebarbos. Intai petrecusera un timp in pesterile stramosilor lui Gimli.Pana si Legolas se simtii bine acolo desi nu gasise nici un fir de iarba ca sa-i aminteasca de casa.Chiar daca nu era la fel de comod si imbietor acolo se simtea totusi impacat.Privea luminile felinarelor si se gandea la stelele lui de afara.Gimli vazut acasa fu in culea fericirii si incerca sa il imbie si pe Legolas povestindu-i despre toate frumusetile si chiar exagerand in descrierea si faptele eroice ale stramosilor lui.
Insa dupa un timp plecara din pesteri in codri Fangornului.Legolas zburda toata ziua si facea incojururi de paduri.Vorbea cu arborii si noaptea privea stelele.Gimli se acomoda cat de cat cu codrii.Nu era ce-i drept un loc la fel de cald si insorit(dupa mintea sa de gnom)ca pesterile lui dragi insa se bucura vazandu-l pe prietenul sau asa fericit.
Dar si timpul in codru s-a scurs.Chiar la cateva zile dupa ce plecasera din padure in Valceaua Despicata se dase alarma.Asa ca s-au hotarat sa plece amandoi cat mai repede acolo.Tot drumul spre Valcea Legolas fusese foarte retras aproape ca nu mai comunica cu Gimli.Acesta pur si simplu parca era aerian.Privea totul cu alti ochi.De ce se schimbase asa rapid?Gimli nu-si putea da seama.Ajunsi aproape de Valcea gnomul afla de la alti elfi tot cam aerieni ca Domnita Galabriel isi pierduse lantul elfic.Ce putea sti un gnom despre asa ceva?Dar furia il cuprinse.Cine indraznise sa fure de la o asa faptura minunata?Inca mai avea acasa intr-un cub de cristal o suvita din parul ei.Pana la urma il descoase pe Legolas despre Galabriel.Stia el ca elful cunoaste mai mult decat intelege el:
-Prietene Legolas,imi pari ingandurat.Chiar trebuie sa imi explici si mie ce-i cu lantul asta al domnitei Galabriel.Ce-i asa special?
-Prietene Gimli daca ai fi dusman de-al elfilor si nu ai sti ce e cu lanturile elfice nu ai avea sanse impotriva noastra.Fiecare elf este legat spiritual de lantul sau elfic.Fiecare se naste cu cate unul.Cand il pierzi sau iti este furat mintea se intuneca.Devine retrasa si uituca.Nu te poti concentra si aproape esti inutil.Este foarte rau cand iti pierzi lantul.Eu-scoase cu grija de la piept un lant argintiu aproape ca al lui Arwen-am mare grija de al meu,ca orice elf de altfel.El este puterea si speranta noastra.
-Stai stai stai...ce nu inteleg este cum de domnita Arwen nu are nimic fara chestiuta asta.
-Ea l-a oferit de bunavoie din iubire renuntand astfel la o viata si o minte de elf.Insa daca iti este luat cu forta atunci este rau.
-Stai!Tot nu inteleg.N-ai cum sa negi ca pur si simplu te-ai descris pe tine si pe restul elfilor de prin zona desi tu ai inca la tine chestia asta.
-Domnita Galabriel este ultima ramasa din cei trei purtatori ai Inelelor Nobile.Desi nu asa de grav toti elfii sufera aceasta pierdere.Inimile noastre nu vor avea liniste pana nu se recupereaza lantul elfic.
-Tare ciudati mai sunt elfii astia...