Capitolul 15 of 3

In camera tronului se auzeau inca tipetele pui Pippin.Tipete pe care oricum ar arata cel care le scoate,Merry nu le putea suporta:
-Opreste-te!Ce i-ai facut?!
-Ce amintiri!Mai stii cumva de lacul acela de unde sclavul meu era sa se inece/
-De unde...?intreba Merry mirat dar nu avu timp sa termine propozitia.
-Pai de atunci a devenit aliatul meu.Tot ce vedea dragul de el vedeam si eu_Senegal il lovi cu piciorul-si asa v-am putut urmari orice miscare ,prin ochii lui.
"Deci de asta nu se uita la mine!Si-ar aminti si s-ar rupe vraja.Sau poate l-ar rani mai tare!"gandi Merry.
-Acum spune unde sunt ceilalti!
Senegal se pregatea sa stranga pumnul.Pippin(sau ce mai ramase din el) se ghemui langa tron iar Merry sub aceea presiune apasatoare spuse:
-Sunt...
Dar nu apuca sa mai zica nimic.Orcii ramani care trebuiau sa-l tina pe Merry ii dadura brusc drumul si se pravalira la pamant.In spatele lui aparu Aragorn.
-Ceilalti sunt jos si ii tin ocupati pe restul.adauga Aragorn in fuga.
Apoi se napusti cu o ura nestavilita spre Senegal iar Merry vzandu-se eliberat fugi spre Pippin.

Acesta nu parea insa sa-l recunoasca in vreun fel.Ba chiar la inceput marai infiorator spre el.Senegal ii striga sa omoare tot ce vede,Merry il privea ingrijorat.In sinea sa se ducea un razboi inimaginabil intre ce a fost si ce a devenit.In cele din urma ajunse sa se ghemuiasca la loc cu niste scheaune ascutite.Senegal se lupta acum cu sabiile cu Aragorn, insa nici unul nu parea sa invinga.Cu toate acestea la un ultim pumn strans al lui Senegal , creatura nu mai suporta.Apuca un pumnal de la unul din orcii cazuti si il prinse pe Merry de gat.Scotea niste sunete indescifrabile un fel de ras sec si geamat la un loc iar ochii ii ardeau de durere.
Deodata scena se schimba.IN spatele lui Senegal aparu un orc(adica nu de pe usa pe care venise Aragorn).La vederea lui Senegal ii striga sa omoare tot ce vede si sa cheme si pe altii.Cu toate acestea orcul fugi tinta spre Senegal si se agata de gatul lui de unde incerca sa scoata lantul.Casca ii cazu.Orcul nu era altul decat Sam.
Senegal, vazand ca Sam incearca sa ii i-a lantul lui Galabriel, il dadu indarat pe Aragorn cu o furie oarba si se lupta cu Sam.Fata ii era asa schimbata incat nu mai parea un om.Cu toate acestea faptul ca fusese luat prin surprindere il nelinisti si enerva.Orcii lui erau de negasit si era depasit numeric.
In acest timp Merry reusi sa-si elibereze bratul din stramtoarea fiintei si o puse la pamant:
-O!Haide Pip!Revino-ti!Nu ma mai cunosti?Ii trase si o palma.Nimic.
*
-Sunt prea multi!striga Gimli.
-Continuati!tipa Nimeni.
-Unde sunt ceilalti?
-Sus, in camera tronului, la Senegal!
Gimli se lupta din rasputeri cu oricine ii aparea in cale.Dar deodata cand se intoarsa cu capul spre fereastra se opri brusc si striga de fericire.Ce ii vazura ochii?Toata armata Gondorului si a Rohanului unite isi indreptau atatcul spre Catelul Inghetat Forochel.Si toata armata era invaluita intr-o raza alba de soare atat de mareata cum fusese si venirea lui Gandalf pentru prima oara la razboi dupa cini zile .E ca atunci cand flacara sperantei stinsa de atat de multa vreme izbuteste asi aprinde fitilul pentru o ultima oara.
-Vine GONDORUL!!!Vine ROHANUL!!!