Afara,soarele rasarea zvelt imprastiindu-si razele peste tot.Inauntru,nimic nu parea schimbat.Doar Aragorn isi ridica capul dupa atata vreme si privi in jur.Presimtirile nu il parasisera.Nu trecu cateva minute ca Legolas se ridica si ramase nemiscat.Prima miscare rapida si neobisnuita facutta de altcineva inafara de Gimli starni curiozitati.
-Cineva tipa.raspunse elful privind in gol incordat.
-A venit timpul prieteni,spuse Aragorn si isi atinti privirea pe cei doi.
Peste cateva momente strigatele de afara se intetisera astfel incat le auzisera si ceilalti.Strigate de femei copii si barbati.Toate la un loc.Desii acestea se amestecau intr-un amalgam straniu lui Gimli ii deveni inima mai usoara.Realiza ca Aragorn chiar avea un plan si poate chiar astazi aveau sa iasa de acolo.Dar fiind un gnom nerabdator nu se putu abtine:
-Aragorn,tu stii ce se intampla?
-Da stiu,raspunse Aragorn,si e vremea sa stiti si voi.Sper ca nu i-ati uitat pe prietenii nostri,duhurile inelelor,nu?
La aceasta aluzie Gimli il atinti cu privirea.
-Ei ne vor oferi libertatea.
-Cred ca e timpul sa ne explici mai in amanunt,interveni Legolas
-Atunci cand inelul a fost distrus,odata cu el au disparut si duhurile sau nazgulii.Creaturile acelea reci cu chip de fantoma au disparut,asa s-a spus.Insa,odata cu venirea lui Senegal la putere au renascut.Pentru ca Senegal este fiul lui Sauron iar nazgulii il vor urma mereu pe stapanul haosului si distrugerii cu acelasi sange ca al celui care i-a condus intai.Dar acum nu mai au forma de fantoma.Trupurile le-au fost distruse dar in timp au devenit mai puternici si fara ele.Acum sunt niste fiinte invizibile pe care insa le poti simti.Pentru ca groaza pe care o emana nu poate trece neobservata.Ei insa nu au facut nici un rau cat timp nimic nu la amenintat pe Senegal.Sau ceva serior.Ele ne-au simtit.Asa de departe si totusi ne-au simtit.Stiu ca putem sa le facem rau asa ca vin pe urmele noastre.
-Si cum ne vor ajuta sa scapam de aici?il intrerupse Gimli.
-Nazgulii ne
simt.Ne cauta.Dar ca sa ajunga la noi trebuie sa treaca de oras.Vor baga spaima in fiecare om chiar si in rege pana cand acesta ne va implora sa plecam.Noi si toate spiritele rele.
Linistea se asternu cateva clipe.
-Dar de unde stii toate astea?intreba Legolas
-Inainte sa plecam in calatorie m-am asigurat ca stiu tot ce e necesar despre Senegal.In cunosc pe dinafara.Galabriel m-a pus la curent cu tot.Restul le-am aflat din surse proprii.
Nu trecu mult si in daratul usii se auzira voci.Nazgulii furasera tot curajul din fiecare inima.Incat toti stigau infricosati:
-Ce-s monstruozitatile astea care se plimba pe aici?Nu le-am mai vazut pana acum,se auzi o voce.
-Chiar nu stiu.Dar trebuie sa ma intorc acasa.
-Nu esti singurul care are
familie.Am auzit ca creaturile astea baga o frica in tine pana iti pierzi mintile.Dar nu le vad.Sunt doar o umbra de ceata.Oare ce o sa faca regele in privinta lor?
-Nu stiu.Dar sper sa faca ceva.Nu a poruncit nimic.M-as lupta dar nu am cum.Nu cu un astfel de dusman.
-Nu ti se pare ciudat ca la scurt timp dupa aparitia Gondorului in orasul nostru s-au intamplat lucruri ca astea?
-Poate ca e vina lor.Cine stie?O fi facand magie sau vrajitorii.Ciudat popor Gondorul asta dar,sti,nu m-ar deranja daca ar sta la el acasa si nu ar intra la noi.
-Dar poate stiu cum sa scapam de umbre.
-Poate,dar asta depinde de rege.Daca vrea sa le ceara ajutorul.
Apoi
tacere.Se parea,dupa toate vocile orasului , care printre strigate poate rosteau aceleasi vorbe ca ale pasnicilor,ca vor fi vizitati de rege cat de curand.Si deloc surprinzator, chiar asa se intampla.Cantarind situatia regele realiza ca singurii care erau de vina pentru raul adus orasului erau cei trei.Insa nu avea dovezi.Dar gandind mai bine se hotara ca este orasul lui si ca ostaticii nu au aici nici un drept.Asa ca isi lua inima in dinti si porunci paznicilor sa ii aduca in fata lui.
Gimli s-ar fi asteptat sa vina chiar regele inaintea lor dar cand colo se gasisera luati de garzi.Ajunsi in fata regelui Aragorn saluta cu acelasi respect dar fara zambet.Regele nu saluta si chiar nepoliticos de direct(dar cine mai stia de bunacuviinta in acele momente)il intreba:
-Nu vi se pare ciudat ca la scurt timp dupa aparitia voastra au venit si aceste creaturi care imi ingrozesc orasul.
-Se numesc nazguli.raspunse prompt Aragorn.
Regele crezand ca acesta facuse un pas gresit ii spuse cu zambetul pe buze:
-Deci le cunosti?
-Desigur,si ma mir cum de tu nu le
stii.Au facut mari ravagii acum cativa ani.
-Ma tem ca acesti oameni, printre care si eu ,nu se afla aici de demult.Venim de departe si nu avem cum sa cunoastem toate problemele acestor tinuturi.
Regele destainuia ceva despre el pentru prima oara.Vru sa treaca la atac,sa il incuie pe Aragorn cu intrebari insa acesta i-o lua inainte si spuse:
-Nu te mai obosi,
rege.Am auzit din camera tot ce se intampla(Aragorn se feri sa foloseasca cuvantul "temnita").Si ii cunosc pe nazguli din proprie experienta.Nu ti i-am adus eu.Ei au venit dupa mine si tare as vrea sa iti explic totul insa monstrii acestia nevazuti au inceput sa iti atace orasul.In curand vor lasa victime care vor cadea rapuse de arme la fel de mistice si otravitoare ca si compania lor.Vor trece peste oricine pentru a ne gasi pe noi.Ei ne simt.Singura varianta pe care o ai este sa ne dai drumul si odata ce vei scapa de noi vei scapa si de ei.
Regele ramase pe
ganduri.Pe de o parte daca ii lasa liberi poate il atacau cand se intorceau in regatele lor si pe de alta putea sa ii lase in temnita si sa-i piara regatul:
-Prea bine,sunteti liberi.Insa inainte jura-mi ca n-ai sa ma ataci nicicand dupa asta si ca n-ai sa divulgi la nimeni locul in care ne aflam.
-Nu cred ca esti in postura de a pune conditii,in timp ce oamenii iti mor.Dar desii mai tinut inchis si mi-ai dat planurile peste cap iti dau cuvantul ca nu o sa te atacam si ca nu o sa iti divulgam taina.
Pentru prima oara regele parca zambea cu adevarat:
-Nu e timp!Veniti cu mine!Va voi duce la o iesire secreta.
